Unii oameni sunt prea timizi ca să le vină pe buze o laudă. A lăuda sau a fi ei însăși lăudați li se pare penibil. Din copilărie nu sunt obișnuiți cu lauda. Este o zicală: ” Dacă nu e înlăcrimat, înseamnă că nu e lăudat destul”. Unii sunt de părere că au ridicat ștacheta foarte sus, atât în ceea ce îi privește, cât și față de ceilalți motiv pentru care exprimă foarte rar laude.

Indiferent de motivul pentru care unora le vine greu să îi laude pe ceilalți sau să rostească un compliment sincer, le recomand tuturor să exerseze generozitatea. Dacă te simți vizat, încearcă să fii mai generos cu tine și cu ceilalți. Felicită-te mai des pentru ceea ce faci bine și laudă-te singur pentru faptele tale bune. Începe-ți ziua cu o laudă de sine, care miroase de fapt, foarte bine.

 Laudă-te pe tine ori de câte ori este cazul. Astfel, îți va crește moralul și vei reduce din sentimentul de invidie, dacă suferi de el. Poți încerca și în materie de recunoștință: fii recunoscător pentru tot ce merge bine în viața ta și fii recunoscător pentru tot ce ai și pentru tot ce ți se pare că e de la sine meritat. Exersează și privitul foarte conștient spre lucrurile bune legate de tine și din viața ta. Plângându-te de pretinsele tale slăbiciuni și defecte ajungi să fii nerecunoscător.

Laudă-ți soțul/soția, copiii, colegii de serviciu, superiorii, prietenii, chiar și oamenii de pe  stradă. Cu toții ne dorim recunoaștere. În loc să aștepți pasiv laudele, începe, în mod activ să le împarți. Părinţii laudă uneori prea mult din dorinţa, bine-intenţionată, de a întări stima de sine a copiilor. Cu toate acestea, deseori aceste afirmaţii nu sunt cu adevărat sincere şi îi învaţă pe copii să depindă de laude ca motivaţie pentru a face ceva. Atunci când ne lăudăm copiii pentru fapte cum ar fi mâncatul legumelor sau încălţarea pantofilor, ceea ce spunem de fapt este că au făcut ceea ce am vrut noi să facă. Chiar copiii mici pot recunoaşte atunci când afirmaţiile noastre nu sunt sincere şi când sunt manipulaţi.

Studiile arată că obiceiul actual de a supra-lăuda copiii îi face să simtă că li se cuvin lucrurile în viaţă indiferent de cantitatea de efort pe care au investit-o. Lăudarea excesivă a copiilor îi derutează în legătura cu valoarea proprie, din moment ce nu sunt capabili să judece singuri cât de buni sunt la ceva dacă noi le spunem mereu că fac bine. Asta nu înseamnă că ar trebui să nu îți încurajezi copilul. Copilul va înflori sub declaraţii pozitive, aşa cum facem şi noi atunci când eforturile noastre sunt apreciate de colegi de muncă sau membrii ai familiei.

Dacă e să ne gândim la felul în care ne încurajăm copiii, trebuie să lucrăm pentru a ne îmbunătăţi o nouă abordare, astfel încât nu revenim la felul de laude pe care le auzim peste tot prin jur în aceste zile.

Atunci când eşti răbdător şi utilizezi constant o abordare care îl ajută să devină conştient de propriul comportament mai degrabă decât să-l lauzi excesiv, judecându-l sau criticându-l, el va deveni treptat conştient de realitatea propriului comportament şi va începe să se controleze.

Julie Child spunea că ”totul este moderație, inclusiv moderația”