J𝐮𝐫𝐧𝐚𝐥 𝐝𝐞 𝐯𝐚𝐜𝐚𝐧𝐭̦𝐚̆ – 𝐀𝐦𝐬𝐭𝐞𝐫𝐝𝐚𝐦, 𝐩𝐚𝐫𝐭𝐞𝐚 𝟏 𝐝𝐞𝐬𝐩𝐫𝐞 𝐖𝐂-𝐮𝐫𝐢, 𝐛𝐫𝐚𝐧𝐳𝐚̆ 𝐬̦𝐢 𝐚𝐥𝐭𝐞 𝐧𝐞𝐛𝐮𝐧𝐢𝐢

Am plecat la Amsterdam în vacanță cu familia și prieteni, astfel că traseul a trebuit foarte bine ajustat pentru fetele noastre cu nevoi foarte diferite. Una preșcolară, cu nevoia de joacă, explorare și dulciuri, cealaltă liceană, cu nevoia de liniște, shopping și spațiu personal, si noi adulții fiecare cu alte nevoi diferite dar măcar cu mai multă empatie. Tare complicat să alegi ce, cum și unde. Așa că nu vreau să vă povestesc ce am văzut neapărat, ci lucrurile mai altfel, care nu se văd la prima privire, dar care te gâdilă diferit, să spunem. Și pentru că au fost mai multe, o luăm pe părți.

Eu una nu știam că olandezii sunt așa înalți. Știam că nordicii sunt înalți, dar olandezii se pare că îi depășesc. Și da, chiar sunt cea mai înaltă nație din Europa. Toate bune și frumoase, ba e ca și cum te-ai uita într-o revistă de modeling când mergi pe stradă. (Nu glumesc) Dar partea amuzantă vine când… mergi la baie. Da, știu, neobișnuit subiect pentru o poveste de vacanță, dar trebuie spus. Moment foarte ciudat atunci când trebuie să te cocoți pe WC, pentru că sunt înalte, doar sunt pentru oameni înalți! Eu, miniona, stăteam pe vârfuri în cele mai bune cazuri sau cu tălpile în aer, pentru că nu ajungeam jos. Dacă nu știam cum e să te simți copil din nou și un WC să ți se pară un munte, ei bine… am aflat. Ne-am amuzat de situația asta teribil, deși la un moment dat devine dificilă treaba, având în vedere că cea mai bună eliberare a intestinelor e cu genunchii puțin ridicați, nu cu picioarele în aer. Vă las pe voi să vă închipuiți echilibristica și soluțiile.

Ne-am plimbat prin tot centrul, în special pe cele 9 străduțe vestite, rupte din filme, cu o frumusețe aparte și o liniște greu de tulburat, minus băncile legate. Și nu legate să nu plece la plimbare, ci legat fundul de spătar, rabatate, ca să nu te așezi. În tot centrul am numărat două bănci libere, disponibile pentru odihnit oasele, la care se stătea la coadă. Am întrebat și eu ce se întâmplă, cum de un oraș cu milioane de turiști își ține băncile legate, și am aflat apoi că exact asta este problema. Milioanele de turiști care le ocupă, lasă gunoaie și fac gălăgie, indiferent de zi sau noapte. Iar ele, fiind amplasate în fața minunatelor case de-a lungul canalelor, produc disconfort locatarilor care încearcă să ducă o viață liniștită pe lângă tumultul de turiști. Așadar și prin urmare, băncile sunt proprietate privată și se deschid doar pentru uz personal. Interesant, nu? Altfel, bineînțeles că poți sta liniștit pe marginea canalului, fără nici o problemă. Sau să te sprijini de un pod printre biciclete, dacă ai loc, pentru poza perfect instagramabilă. Și biciclete sunt muuuulte, mai multe decât locuitori! E orașul oamenilor sau al bicicletelor?

Și dacă tot vorbim de frumuseți, hai să povestim despre munții de brânză. Olandezii chiar știu să își marcheteze produsele și să le vândă. Am degustat atâtea feluri de brânză de capră cu diverse gusturi că nu-mi mai venea să plec de acolo. Una dintre cele mai noi, pentru papilele noastre, a fost cea cu lavandă. O nebunie. Din care, bineînțeles, am luat și acasă, să ne mai desfătăm puțin. Dar și cea cu pesto, cu lămâie și chili, cu chimion… au fost inedite și foarte gustoase. Și cum brânza e un super-aliment, cât de fain e că știu să o promoveze, să o reinventeze și să o ducă mereu mai departe, într-o formă nouă. Ai zice că e doar brânză, dar e și artă, și poveste, și identitate.

Tare mult îmi lipsește o bucată de telemea bună în Suedia, dar aici nu se face, nu se poartă cu brânzeturile astea, decât cu alea uscate, tari, de tip Parmezan. Asta e, importăm de acasă, mai aducem din vacanțe și tot așa.

Concluzia? Amsterdamul nu e doar frumos, e… provocator, haotic, delicios și uneori ridicol de înalt. Dar exact asta îl face memorabil. Și abia aștept să vă spun și restul. Partea a doua… vine cu pictat în parc, artă, ceasuri, papuci de lemn, mâncare servită de roboți și o „million dollar idea”, parol! În curând!

Vorba lui Vasile, pentru cunoscători: ne-a plăcut, mai venim!