Vulnerabilitatea ca și definiție se refera la partea slabă a cuiva, un punct sensibil.

Vulnerabilitatea nu înseamnă doar să cunoști victoria sau înfrângerea, ci să înțelegi că ambele sunt necesare; înseamnă să te implici cu toată ființa ta în ceea ce faci.

Asumarea poveștii noastre poate fi grea, dar nu la fel de dificilă cum ar fi să ne petrecem viața fugind de ea. Îmbrățișarea vulnerabilităților noastre este riscantă, dar nu este la fel de periculoasă precum renunțarea la dragoste, apartenență și bucurie – experiențele care ne fac cei mai vulnerabili. Doar când vom fi suficient de curajoși să explorăm întunericul, vom descoperi puterea infinită a luminii noastre, prin a fi vulnerabil.

Cultivăm iubirea atunci când permitem celor mai  vulnerabile și puternice părți ale noastre să fie văzute profund onorând legătura spirituală care crește din această legătură cu încredere, respect, bunătate și afecțiune.

Iubirea nu este ceva ce oferim sau obținem; este ceva pe care o hrănim și o dezvoltăm, o conexiune care poate fi cultivată între două persoane doar atunci când există în structura fiecăreia dintre ele – nu putem să-i iubim pe ceilalți decât atât cât ne iubim pe noi înșine.

Nu putem amorți în mod selectiv emoțiile, pentru că atunci când amorțim emoțiile dureroase, amorțim și emoțiile pozitive. Întunericul nu distruge lumina; o definește.  Vulnerabilitatea este locul de naștere al iubirii, al apartenenței, a bucuriei, a curajului, a empatiei și a creativității. Este sursa speranței, responsabilității și autenticității. Vulnerabilitatea este calea, dacă dorim o mai mare claritate în scopul vieții noastre.

Vulnerabilitatea sună ca un adevăr și se simte a curaj. Adevărul și curajul nu sunt întotdeauna confortabile, dar nu sunt niciodată o slăbiciune.

Transformă vulnerabilități în abilități pentru a crea cea mai autentică versiune a ta!