În țara în care ~80% dintre adulți citesc măcar o carte pe an, nu ai cum să nu te simți ca un pește în apă atunci când ajungi la un eveniment ca Bokmässan, cel mai mare târg de carte din Scandinavia.
Nu e prima dată când merg, dar anul acesta am simțit că trebuie să scriu despre asta. Târgul te dă pe spate de la primul pas: scene dedicate psihologiei, debutanților, crime & mystery, educației sexuale, ADHD, literaturii pentru copii, până la dezbateri politice și sociale. Anul acesta am remarcat și prezența puternică a ziarelor, cu interviuri extrem de relevante despre situația mondială actuală, dar și standurile de audiobookuri, unde puteai să te așezi pe loc și să asculți live o carte sau să participi la o discuție despre ea, cât și scene internaționale unde Institutul Cultural Român a fost prezent cu autori români, un sentiment aparte să vezi cultura ta reprezentată acolo.
Și e ceva special în a merge la un eveniment unde toată lumea iubește cartea, mii de oameni cu sacoșe pline de volume și materiale, zeci de edituri mari și mici, expozanți internaționali, copii care descoperă povești la ateliere, adulți care își aleg titluri noi, profesori și cititori pasionați. Atmosfera aceea de “toți suntem aici pentru că iubim cărțile” e de neegalat. Numărul aproximativ al vizitatorilor a fost in jur de 94000, ăștia toți suntem mulți.
Pentru mine, experiența e dublă. Ca simplu iubitor de carte, merg să mă las purtată de atmosferă, de povești și de descoperiri. Dar anul acesta m-am dus și cu un ochi de scriitor. Altfel simți un târg de carte atunci când știi că îți vei lansa propria carte curând, și altfel cauți detaliile din spatele scenei. Una dintre lansările mele va fi la un târg de carte din România, și abia aștept să revin cu detalii.
Un moment aparte a fost să văd cum doi autori suedezi pe care îi cunosc personal și îi admir au fost sărbătoriți aici. Unul dintre ei a marcat impresionanta bornă de peste 1 milion de exemplare vândute. Îl consider o inspirație incredibilă, prin felul în care scrie, dar și prin profesionalismul și disciplina cu care se așază zi de zi la birou și tratează scrisul ca pe o muncă de viață. E dovada că dacă vrei să faci ceva, îl rupi în pași mici și îi faci în fiecare zi. 100.000 de cuvinte nu se scriu într-o după-amiază, iar 1 milion de exemplare nu se vând din noroc. De fiecare dată când îi întâlnesc, simt un amestec de admirație și speranță.
De la scene unde se vorbește deschis despre sexualitate (cu o vulvă de doi metri ridicată în mijloc pentru a rupe tabuuri), la scena debutanților unde scriitori noi din 2025 și-au spus povestea, până la atelierele interactive pentru copii și standurile cu artizani și gastronomie, Bokmässan e o experiență care te umple.
Am ieșit de acolo cu plase pline și cu sufletul și mai plin. Și cu gândul că în România, unde doar 30% dintre oameni citesc măcar o carte pe an, încă e un drum lung de parcurs. Dar potențialul există. Iar până atunci, mă bucur că trăiesc într-un loc unde cartea e sărbătoare.
