Iubirea este una dintre cele mai greu cuantificabile noțiuni din câte există. Fiecare persoană are tendința de a simți diferit iubirea, de a percepe diferit acest fel de sentimente și stări specifice iubirii. Însă ce ne face să ne simțim îndrăgostiți și cum recunoaștem sentimentele de îndrăgostire față de o altă persoană?

Într-un studiu desfășurat în SUA și Japonia, respondenții au completat câte un chestionar cu privire la ceea ce gândesc, simt și fac atunci când sunt îndrăgostiți. Așa cum spune și coordonatoarea Helen Fisher, rezultatele cercetării sunt mai mult decât surprinzătoare. Vârsta, genul, orientarea sexuală, apartenența religioasă sau etnică nu au influențat prea mult răspunsurile persoanelor intervievate. Studiul a dezvăluit că îndrăgostirea vine cu o dramatică schimbare la nivelul percepției personale asupra lumii, sau așa cum apare și în multe cărți de specialitate obiectul dragostei capătă o semnificație specială. Persoana adorată devine mai importantă decât orice sau oricine.

Atunci când o persoană este îndrăgostită își concentrează, aproape, întreaga atenție spre ființa iubită, toate celelalte aspecte ale vieții precum – munca, familia sau prietenii – devin secundare ca importanță. Acest tip de atenție concentrată este elementul central al stării de îndrăgostire.

Persoana îndrăgostită este predispusă să mărească chiar și cea mai măruntă caracteristică a ființei iubite. Dacă este nevoie orice îndrăgostit poate enumera câteva din lucrurile care nu-i plac la ființa iubită, dar într-o manieră excepțională nu ține cont de aceste aspecte sau se auto-convinge că nu au importanță. Unii îndrăgostiți ajung chiar să admire defectele persoanei iubite.

Una dintre cele mai specifice simptome ale îndrăgostirii este gândirea obsesivă cu privire la persoana iubită. Este acea stare în care persoana îndrăgostită simte că nu-și poate scoate din minte imaginea persoanei iubite.

Nicio altă caracteristică a iubirii nu îi este atât de specifică omului îndrăgostit precum este cascada emoțiilor puternice. Sunt persoane care se rușinează în prezența ființei iubite, în timp ce altor persoane le pălește fața sau din contră li se colorează obrajii. Dar sunt și situații în care persoana îndrăgostită începe să tremure, să se bâlbâie, sau să transpire. Lipsa poftei de mâncare și a nevoii de somn, la persoana îndrăgostită, sunt puternic corelate cu nivelul energetic crescut. Îndrăgostiții sunt predispuși la a dezvolta o formă de dependență față de persoana iubită. Deoarece dependența emoțională capătă proporții extreme, frica de separare devine greu de tolerat atunci când cei doi sunt separați.

Dificultățile deseori intensifică și mai mult focul pasiunii. Acest fenomen deosebit este numit frustrare – atracție sau efectul Romeo și Julieta. Obstacolele sociale sau fizice nu fac altceva decât să întărească relația dintre cei doi îndrăgostiți. Faptele reale își pierd din semnificație și atenția îndrăgostiților este sedusă de calitățile persoanei iubite. Freud la fel ca mulți alți oameni de știință a fost de părere că dorința sexuală este elementul central când vorbim despre dragoste. Ideea aceasta nu este cu adevărat nouă și nici surprinzătoare.

Pe cât de neașteptată poate să apară îndrăgostirea în viața unui om, tot atât de neașteptat poate să și dispară. Cât ține vraja îndrăgostirii? Probabil că nimeni nu cunoaște un răspuns general valabil. O echipă de neurologi, de curând, a ajuns la concluzia că îndrăgostirea durează între 12 și 18 luni. În timp ce Helen Fisher este de părere că îndrăgostirea de cele mai mult ori durează minim 16 luni. Dar realitatea poate infirma aceste ipoteze, și mulți dintre noi am trăit faptul că după câteva zile sau săptămâni vraja a dispărut. Și așa cum arată și studiul lui Fisher dacă relația întâmpină blocaje sau rezistențe atunci îndrăgostirea poate dura chiar și mai mulți ani. Greutățile intensifică seva iubirii.

Kant spunea că ”cel care e îndrăgostit cu pasiune devine inevitabil orb din cauza obiectului iubirii sale, deși în general își recapătă vederea la opt zile după căsătorie”