La treizeci de ani mă afundasem până la genunchi în terapie, dezgropând straturi din mine despre care nu știam că există. Redescopeream cine sunt, creșteam emoțional, mă vindecam, sau cel puțin așa credeam. A fost un roller coaster, palpitant, terifiant și implacabil, cu cât descopeream mai multe, cu atât era mai mult de săpat, însă m-am simțit trădată și cumva, am încetat să mai cred că cineva mă poate ajuta.

 

Nimeni nu mi-a spus ce înseamnă transfer și contratransfer, nici că există o deontologie, reguli care ar fi trebuit să mă țină în siguranță. Dar cum aș fi știut eu ce înseamnă siguranță, protecție când toată viața am trăit în alertă și frică?

 

M-a făcut să mă simt puternică, dorită, diferită. Mi-ai dat sarcini diverse, iar eu le-am dus la îndeplinire ca un soldățel care voia să îl facă mândru. Era tiparul vechi, programat în mine din relația disfuncțională a copilăriei mele, relație despre care știa prea bine, pentru că am vorbit despre ea în zeci de ședințe. Și, totuși, a permis, a facilitat, a deschis din nou aceeași rană ca o unealtă sublimă de manipulare. Când s-a terminat, a pironit totul în eternitate: că sunt „specială”, că suntem „conectați pe zeci de planuri”, că legătura noastră trebuie păstrată tainic.

 

Am crezut fiecare cuvânt. Am mulțumit chiar, ca o căprioară care plânge de fericire când leul mușcă încă o bucată din ea.

 

Prea naivă să înțeleg efectele ulterioare.

Prea rănită să văd vulnerabilitatea mea exploatată.

Prea singură să știu că nu eu eram vinovată.

 

Mi-am pierdut încrederea să mai merg la psiholog, să mai fiu vulnerabilă în fața unui bărbat. Mi-a luat ani să încep să mă iert, să-mi dau voie din nou să mă deschid, să nu mai asociez vindecarea cu rușinea. Ce s-a întâmplat n-a fost iubire, nici „chimie”, nici o legătură „dincolo de cuvinte”. A fost o încălcare profundă a eticii și a încrederii, un abuz emoțional.

 

Scriu despre această experiență pe larg în Phoenix, debutul meu în proză. Scriu despre frânturi din copilărie, relații complicate, abuzuri ascunse, dar și momente de libertate, senzualitate și forță interioară balansând ca un pendul regulat între Bali, Suedia și România în acest periplu neobosit de căutare a sinelui, fără rușine, cu compasiune și blândețe.

Phoenix este povestea mea, dar și a multora care au crezut că durerea și sacrificiul sunt prețul iubirii. Această carte e pentru oricine a simțit că a ajuns la limită și a trebuit să se reconstruiască din propria cenușă.

 

Phoenix — disponibilă acum la precomandă.